Care sunt diferențele dintre un copil introvertit și un copil timid? Ce înseamnă a fi introvertit? Ce nevoi are un copil introvertit și ce activități îl atrag? Sunt câteva aspecte ce urmează a fi expuse.

Timid sau introvertit?

Copilul timid dezvoltă un mod de a fi marcat de inhibiție într-un număr de situații speciale. Se teme mai ale de ,,prima dată”, însă anxietatea se micșorează odată cu repetarea întâlnirilor. În spațiul familial, copilul se poartă cât se poate de normal. În mediul școlar, discreția și dorința sa de a face bine sunt adesea apreciate, iar dorința sa de a fi iubit și apreciat face din el o persoană atentă la nevoile colegilor.

În schimb, copilul introvertit nu simte același entuziasm specific altor copii, nu-i plac jocurile de grup, petrecerile sau alte activități de interacțiune intensă. Acesta preferă liniștea unui joc puzzle sau cititul cărților în camera sa, deseori. Nu simte nevoia unei găști de prieteni așa cum se ăntâmplă la copilul extrovertit.

Semne ale unui copil introvertit

În primul rând, introversiunea este o trăsătură de personalitate, nicidecum o boală. De asemenea nu e tot una cu a fi timid sau antisocial. Și copilul extrovert poate manifesta timiditate în unele situații. De cele mai multe ori, acesta are nevoie de timp pentru a se obișnui cu o persoană, situație sau acțiune.

Iată câteva caracteristici:

  • Copiii introvertiți au o lume interioară bogată și vie.

Datorită lumii lor interioare bogate, copiii introvertiți se bucură de joaca imaginativă, de petrecerea timpului singuri, au o creativitate aparte și simt lucrurile în profunzimea lor. Ei sunt capabili de a se concentra pe gânduri și emoții complexe și complicate.

  • Copiii introvertiți sunt curioși și dezvoltă aspecte esențiale ale vieții.

Aparent liniștiți, aceștia își pun întrebări despre tainele lumii și caută răspunsuri cât mai diverse. Deseori surprind pe ceilalți cu capacitatea lor de a soluționa probleme în mod creativ, dincolo de limitele vârstei lor. Adesea, copiii introvertiți reușesc să reflecteze asupra propriului comportament și să înțeleagă propria conduită.

  • Copiii introvertiți observă acțiunile din mediul lor, dar reacționează cu întârziere.

În mulțime și în grupurile de joacă, copiii introvertiți preferă să stea pe margine, la fel ca adulții introvertiți la o petrecere. Tind, pur și simplu, să privească înainte „să sară”, să-și pregătească mental următorul pas. Acasă, în mediul familial, „prind viață” și exprimă, prin joc, tot ce au văzut sau au simțit.

  • Copiii introvertiți iau decizii după propriile valori.

Pentru că sentimentele și gândurile copiilor introvertiți aparțin interiorului lor, ei tind să ia decizii după propriile standarde, fără a face parte din mulțime. Deși acest lucru îi poate pune în dezacord cu semenii lor, poate fi, de asemenea, un aspect pozitiv al naturii lor, deoarece înseamnă că sunt mai puțin vulnerabili la presiunea colegilor. Copiii introvertiți fac lucruri doar pentru că doresc, ci nu pentru a se potrivi într-un grup.

  • Necesită timp pentru ca personalitatea „reală” a copiilor introvertiți să fie cunoscută de ceilalți.

După cum spuneam, copiii introvertiți au nevoie de timp pentru a se obișnui cu ceilalți, iar sinele lor nu va lumina din prima clipă. Ei pot fi tare tăcuți și rezervați atunci când întâlnesc prima dată pe cineva, dar, devenind confortabil cu prezența persoanei respective, se deschid. Apreciază conectarea și cunoașterea oamenilor cu adevărat la un nivel mai profund.

Fiind buni ascultători, copiii introvertiți acordă atenție celor din jurul lor. Le este greu uneori, când se află într-o conversație, să-și găsească propriile cuvinte sau pot rămâne tăcuți dacă sunt întrerupți. Ei privesc în altă parte pentru a-și aduna gândurile, dar fac contact vizual când ascultă.

Copiii introvertiți în mediul școlar.

În didactica modernă apar unele schimbări referitoare la abordarea activităților instructiv-educative la clasă. Învățarea colaborativă, metodele de tip brainstorming, lucru în echipă, învățarea prin cooperare sunt câteva tehnici de însușire a cunoștințelor ce presupun schimburi de informații și idei în rândul elevilor și gruparea lor în echipe. Acest fapt îngreunează parcursul elevilor introvertiți, care doresc timp pentru a asimila o idee sau de a împărtăși propria convingere. Preferă lucrul individual și timp propriu de lucru.

De aceea este recomandat ca proiectarea activității didactice să fie elaborată echilibrat, astfel încât să satisfacă și nevoile intelectuale ale personalității elevilor introvertiți. Este important să-i învățăm pe copii să vorbească când este necesar, dar fără a le schimba personalitatea.

Este important să fie identificate nevoile elevilor introvertiți și de a le asigura suportul necesar, cum ar fi:

-acordarea unui timp de liniște și crearea unei activități liniștite,

-sarcini de lucru realizate individual,

-spații liniștite în școală,

-respectarea dorinței de tăcere și oferirea timpului necesar de a-și exprima gândurile,

-aprecierea momentului de confesiune.

Adesea, copiii introvertiți au multe de spus, dar preferă să discute într-un forum mai restrâns. Faptul că nu au un talent de vorbitori în public, ca cei extrovertiți, nu le demonstrează capacitatea intelectuală, emoțională de înțelegere a lumii. Prietenia cu un copil introvertit este surprinzător de frumoasă.

Sharing is caring!