Dragii mei părinți,
Se spune că, indiferent de vârstă, ești copilul cuiva dacă ai tăi sunt în viață. Azi sunt copila voastră și sunt atât de fericită.
Am atâtea să vă spun, gândurile se amestecă între ele, inima îmi vorbește neîncetat despre voi. Sunteți acolo, în sufletul meu, înrădăcinați pentru totdeauna.
Ar trebui să mă opresc mai des din drum și să vă mărturisesc cât îmi sunteți de dragi, cât de mult vă iubesc! Îmi regăsesc gândurile rătăcite spre voi.
Ar trebui să mă opresc și să vă spun cât de mult vă simt rugaciunea și iubirea, de departe. Trăiți cu mine! Trăiți prin mine! Ar trebui să mă opresc și să mă întorc mai des la voi, spre mângâierea blândă care îmi cuprinde ființa. Să mă uit în brațele voastre, pline de trudă și povețe.
Ar trebui să mă opresc și să vă spun mai des mulțumesc. Da! Meritați toți laurii Pământului, meritați viață veșnică. Ați sădit în mine bucuria vieții, ați pus cele mai de preț valori și ați trudit pentru binele meu.
Ar trebui să mă opresc și să vă privesc îndelung chipurile frămăntate de vremuri, să mi le pun talisman și să-mi vindece sufletul de atâta dor. Un dor care țipă în mine, dar rămân mută.
Ar trebui să mă opresc și să vă spun că nu sunteți perfecți, dar sunteți cei mai iubiți. De mine! Știu! Ați dat tot ce aveați mai sublim și firesc pentru copilul vostru. Pentru mine sunteți o poveste scrisă cu recunoștință, afecțiune și respect. Sunteți totul meu! Temelia existenței mele!
Ar trebui să mă opresc! Să mă opresc și să vă spun, des, „te iubesc”. Sunt copilul vostru pentru totdeauna!